Andrei Stanciu

Andrei Stanciu

Buna , numele meu este Andrei Stanciu și am crescut într-o familie creștină cu alți unsprezece frați și surori.

De cand am fost mic, parinții m-au dus la biserică și au petrecut mult timp in rugăciune pentru mine.

Până la vârsta de paisprezece ani, am trăit o viață normala, la fel ca toți ceilalți copii care au mers la biserică împreună cu mine. Credința mea a fost că atâta timp cât nu am folosit limbaj vulgar și nu am furat nimic de la nimeni, ma voi descurca bine in viață și că va fi bine.

Tatăl meu a lucrat in construcții in timp ce creșEchipa.Obișnuiam să imi petrec verile cu el muncind ca să obțin niște bani.Într-o zi in timp ce lucra, el s-a prabușit si a fost dus degrabă la spital.Doctorii au spus ca a avut un atac de cord si ca e posibil sa moară în curând, daca nu îl ducem cât mai curând la un spital mai specializat pentru operație.Atunci am realizat ca doar Dumnezeu l-ar putea salva pe tatăl meu.Așa ca am început să mă rog pentru el impreuna cu frații și surorile mele, precum și alții de la biserică iar laudă fie adusă Domnului deoarece mi-a vindecat tatal și i-a salvat viața.

Am fost botezat pe 27 august in 2008. La scurt timp după aceea, tatăl meu din nou s-a imbolnavit bolnav și a trebuit să fie operat. Înainte de a merge la spital el ne-a chemat pe toți și ne-a spus, "Sunt în drum spre spital acum, dar eu nu știu dacă mă voi mai intoarce sau nu, dar vreau ca toți să rămâneți pe calea lui Hristos ". Aceste cuvinte au avut un impact enorm asupra vieții mele, și mă urmăresc chiar și acum, după atâția ani.

Din fericire, tatăl meu este încă în viață și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru, chiar dacă nu mai poate lucra.După toate aceste experiențe am văzut o creștere spirituală în mine.Am inceput să mă implic la biserică, la școala duminicală.Cu toate acestea, după un timp am inceput să mă simt descurajat și ranit de cei din jurul meu.Am simțit o gaură in inima mea pe care am încercat să o umplu cu lucruri materiale, dar n-am mai putut sa o mai fac.Și am spus:”Doamne, de ce ar trebui să mai trăiesc dacă nu pot fi util pentru munca ta?”

Între timp am primit carnetul de conducere.Într-o noapte conduceam spre casă de la biserică, și cum ploua, am fost implicat într-un accident sever de mașină.Ăn acel moment am realizat ca nu eram pregatit să Îl intalnesc pe Dumnezeu dacă aș muri, și mă rugam ca nimeni să nu fie rănit din cauza mea.Știam că nu voi mai putea trăi cu mine însumi dacă cineva a ar fi murit în acel accident.

Atunci am realizat că eram un pacătos și că aveam nevoie neapărat de Dumnezeu.Dacă aș fi murit atunci, nu cred ca aș fi ajuns in rai.Nu aveam o relație personală cu Iisus.Din acel moment, o reală schimbare a inceput să fie vizibilă in viața mea.

În 2013, Dumnezeu a deschis o ușa pentru mine ca să lucrez cu Life Romania la tabăra MIA. Atunci am realizat că Dumnezeu are multe planuri pentru mine și am primit chiar si răspunsuri la rugaciunile mele. Am știut atunci că trebuie să spun și altora despre mântuirea prin Iisus Hristos. În tabără am aflat pentru prima dată despre Institutul din Ungaria; am știut că Dumnezeu a răspuns rugăciunilor mele și acum puEchipa afla mai multe despre El și cum să spun și altora despre El, dacă aveam șansa de a merge acolo.

De atunci, voința mea este de a-I sluji Lui, să Îl cunosc pe El mai mult și mai mult și să-I mulțumesc pentru ceea ce a investit in mine si că El va fi de partea mea până în veșnicie.