Roxana Avramescu

Roxana Avramescu

Călătoria mea personală despre cum am ajuns să Îl cunosc şi să Îl accept pe Iisus Hristos în inima mea, este o dovadă că Dumnezeu lucrează la mântuirea noastră încă de la începutul vieţii noastre, prin învăţarea multor lecţii de viată, când vremurile sunt bune şi circumstanţele sunt uşoare dar şi prin sezoane de greutăţi, pierdere sau întuneric!

Dumnezeu a fost atât de milos cu mine incât a inceput să mă atragă tot mai aproape de El incă de la vârsta de 7 ani.Vezi tu, când aveam 7 ani am aflat de la un vecin de bloc că mama cu care locuiam nu a fost mama mea biologică.Această ştire m-a făcut să mă rog pentru prima dată, in lacrimi ca Dumnezeu să îmi gasească o cale ca eu să îmi intalnesc mama biologică.

După 2 ani de încercare si convingere propie că nu imi voi intalni mama, tatăl meu intr-un final a cedat, iar cu mama mea vitregă ţinundu-mă de mână am ciocănit la uşa mamei mele biologice! Din aceea seară viaţa mea a luat o întorsătura dramatică şi am luat chiar decizia de a locui cu mama mea cu soţul ei şi fratele meu vitreg.Următorii 7 ani au fost plini cu lecţii dificile de viată şi greutaţi.Mama mea a mai trecut printr-o căsătorie si totodată a avut un accident sever de masină care a ţinut-o imobilizată in pat, de la cap până la picioare timp de 6 luni.Această experienţă m-a facut să mă rog pentru vindecarea ei și m-a apropiat si mai mult de Dumnezeu.

De-a lungul acestor ani, când toate acestea se întâmplau, bunica mea și cu mine ne-am apropiat tot mai mult si eram implicate in biserica ortodoxă.Ne-am dus la toate mănastirile, am ascultat preoţi și am citit toate cărţile de rugăciuni, iar intr-o zi când aveam 14 ani, m-a intrebat dacă doresc să mă fac călugăriță.Ei bine, răspunsul meu a fost:Da! Dar mama mea nu a fost foarte fericită despre asta!:)

În timpul adolescenţei mele devenisem foarte introvertită și concentrată cu studiile mele, am avut tulburări de alimentaţie și eram extrem de frustată cu circumstanţele familiei.Așa că am decis sa ma mut înapoi in casa tatalui meu, in ciuda sentimentelor mele amestecate despre el, el facand parte dintr-un mediu Penticostal.Motivul pentru care am avut sentimente amestecate a fost că in biserica Ortodoxă, preoţii ne învaţau că este cel mai mare păcat să iţi schimbi religia!

Această decizie s-a dovedit a fi cea mai bună pentru viaţa mea deoarece exact in aceea vară când aveam 18 ani, mama mea vitregă mi-a daruit un pliant cu o reclama a unei tabere creştine care avea loc la biserica ei.La început m-am gandit :''cum pot juca eu fotbal cu o fustă lungă si un batic''Aceasta fiind ideea mea despre o tabară crestină!

În cele din urmă am ajuns la locul de tabară iar la inceput îmi doream sa plec acasa deoarece m-au pus intr-o camera cu 13 fete de la orfelinat care se comportau ''diferit'' decat restul taberiştilor, astfel consiliera mea m-a luat deoparte si m-a rugat să le dau o şansă măcar până in următoarea zi.

În aceea luni seară, in timpul Capelei, Dumnezeu mi-a atins inima din nou si mi-a amintit că daca n-ar fi fost dorinţa tatălui meu să mă crească, aş fi crescut intr-un orfelinat deasemenea, din moment ce mama așa i-a spus cand au divorţat, si aveam un singur an.În următoarea dimineaţă in timpul orei liniştite, pe 1 August 2001 m-am aşezat lângă consiliera mea si am rugat-o sa imi explice cum aş putea să am bucuria si pasiunea ei pentru acele fete...iar ea m-a condus intr-o rugăciune ca eu să Il primesc pe Iisus in inima mea ca Domn si Mântuitor.Îmi amintesc că am cântat toată ziua ''Am bucurie ca fântâna'' deoarece era singurul cântec pe care îl ştiam.

De atunci, a fost o călătorie incredibilă in care mă străduiesc să cresc zilnic şi să îmi reînoiesc inima si mintea cu al Său Cuvânt făcând voluntariat in toate activităţile care pot si să slujesc la biserică şi in tabere!

În septembrie 2006, m-am căsătorit cu soţul meu preţios, Iulian Avramescu, care era un puternic tânăr crestin și care a lucrat cu tineri din majoritatea bisericilor Baptiste din Bucureşti.

Suntem acum părinţi a doi baieţi Julian si Eric, și impărtăşim aceeaşi viziune să câştigăm tineri din Romania pentru Hristos prin tabere creştine la fel cum Dumnezeu a ajuns să ne castige pe fiecare dintre noi!

Toate acestea pentru ca să pot spune că sunt o mărturie vie a versetelor Bibilice care se găsesc in cartea Ieremia 29 versetele 12-13 care spun : '' Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.''